br />
Trecusera mai bine de cinsprezece ani de cand hazbandul gustase ultima oara gogosi, iar foarfeca nu mai tocase nici ea de cand era fata la mama ei acasa, asadar nostalgia isi cerea tributul crocant cat mai curand si cat mai pufos.
S-a gandit foarfeca la ele o zi o si o noapte , si le-a visat aranjate delicat pe un platou frumos, cum vazu ea in pozele cu staif. Si-apoi se gandi , cum bine spuse hazbandul, ca micile bilute de aluat au crescut cu noi, in vremuri de demult, pe cand unica masura le era ligheanul. Asadar, un lighean cu gogosi sa fie, au zis. Si a fost:
 |
| Cele 52 care au speriat Colentina |
Doamnelor si domnilor, va prezentam, iata,
Gogoasa la Lighean. Pentru preparare (a lor, a gogosilor, ca dara nu a ligheanului) randuiti cele trebuincioase astfel:
- 500 gr de faina si inca doua-trei linguri, de v-o fi aluatul prea umezos (de la ouale cele grase ale gainii vecinei)
- 240 ml lapte
- 50 ml ulei
- 25 grame de drojdie (un cubulet)
- 3 linguri de zahar
- coaja unei lamai
- extract de vanilie (cat va lasa sufletul)
- 3 oua
-ulei pentru prajit
- o jumatate de lingurita de sare
Plamadeala
Primeniti laptele cu zaharul, coaja de lamaie si vanilia si puneti parfumul de dulce la fiert molcom, pret de cateva minute, cat sa se inmoaie zaharul in zama, dar fara sa dea in clocot.
Intre timp, cerneti faina cu sarea intr-un lighean incapator si lasati-o sa seada o tara, cat ii ia plamadelii sa creasca si sa se umfle, intru viitoare coca buna.
Frecati drojdia cu doua linguri de lapte caldut (nu fierbinte!) si presarati putina faina deasupra, lasand-o apoi sa creasca timp de cateva minute. Cand vedeti ca drojdia s-a infuriat si faina de la suprafata a crapat, turnati drojdia peste faina si incepeti sa framantati , cu mila si drag.
Adaugati ouale si , apoi, treptat , laptele caldult si uleiul, alternand intre cele doua. Framantati vartos pana cand aluatul vi se desprinde de dejte si lasati-l sa se odihneasca.
Ar trebuie sa fie lipicios, dar suficient de legat cat sa va cada de pe degete la final. Daca ouale au fost prea mari, e posibil sa aveti nevoie de inca doua-trei linguri de faina presarate la final, cat sa mai framantati aluatul un minut si sa -l dezlegati de bratul gospodinei.
Acoperiti ligheanul cu un stergar curat, si lasati-l sa dospeasca timp de o ora, poate mai bine de atat, pana cand aluatul atinge buza castronului.
Intindeti foaia de aluat pe blatul de lucru, uns cu putin ulei inainte vreme, si decupati rondele cu un pahar cu buza subtire. Poate fi acel pahar de sampanie cumparat pentru acea prima cina de acum multi ani, dar nu-i musai. Pahar sa fie.
Incingeti ulei curat, nou, intr-o tigaie uscata si prajiti gogosile la foc iute. Cele cincizezi si doua de roscate s-au rumenit in maxim douazeci de minute, in timp omenesc, cu omul cel de sot luat drept ajutor de bucatar.
Gospodina tanara aduse, totusi, niscai obiceiuri moderne in bucataria veche si a scurs gogosile pe un servet de bucatarie, inainte ca hazbandul sa le tavaleasca prin zahar pudra, fin si vanilat.
Si-au incalecat pe-o sa si-au mancat gogoasa asa.
Adica asa:
 |
| sexy gogosica |
Fina, dulce, pufoasa, aerata, crocanta. Vorba poetesei, le auzi ciocnindu-se una de cealalta de crocante ce sunt. A se consuma cu moderatie, o data la cinsprezece ani, intru impacarea constiintei.
Pofta buna, cumetri! Sa va mearga la casa sufletului!.
